Null

Reflexoterapia

Ca ramură a medicinei orientale, reflexologia este o tehnică de masaj a punctelor reflexogene ale organismului, situate pe suprafaţa corpului, la distanţă faţă de organele pe care le reprezintă; fiecare organ îşi are o zonă de proiecţie la nivelul picioarelor, mâinilor, limbii, urechii, ochiului etc., reflexoterapia vizând restabilirea echilibrului energetic al tuturor organelor.

Funcţia reflexă, activitate esenţială a sistemului nervos, contribuie la realizarea unităţii funcţionale dintre organe şi la menţinerea echilibrului între organism şi mediul înconjurător. Componentele reflexologiei:

Componentele reflexologiei:

· Reflexoterapia – masajul punctelor diagnosticate ca fiind sensibile/dureroase. Masajul se execută cu policele sau cu articulaţiile interfalangiene, fără a avea obiecte metalice pe mâini şi fără a folosi obiecte intermediare (beţişoare, pix, creion etc.). Masarea zonelor reflexogene afectate, pe parcursul mai multor şedinţe, implică fisurarea cristalelor de toxine pe care fluxul sanguin le va trimite spre organele de eliminare, îmbunătăţind astfel starea de sănătate.

· Reflexodiagnosticul – reperarea punctelor dureroase din zonele reflexogene (tălpi, palme, urechi), markeri ai suferinţelor organice sau funcţionale. Durerea este direct proporţională cu gravitatea şi vechimea afecţiunii organului corespondent (a se diferenţia de durerile cauzate de anumite afecţiuni locale: bătături, traumatisme, malformaţii, afecţiuni dermatologice). Se pot simţi la palpare depuneri toxice în punctele reflexe (oxalat de calciu, acizii de proteine, grăsimi toxice, diverşi precipitaţi, alţi componenţi chimici dăunători organismului).

Beneficiile metodei:

· nu tratează simptomele bolii, ci cauza lor;

· este placută şi sigură ;

· acţionează cu eficienţă şi subtilitate;

· se poate realiza şi când pacientul are tratament medicamentos;

· pot beneficia de această metodă toţi cei care vor să prevină îmbolnăvirea;

· ameliorează circulaţia sângelui;

· poate fi folosită oriunde, de către oricine (dar nu oricum...);

· reduce tensiunile nervoase;

· echilibrează metabolismele dereglate;

· nu foloseşte echipamente speciale.

Restricţiile întâlnite în reflexoterapie sunt:

· bolile de natură infecţioasă;

· afecţiuni la nivelul zonelor reflexogene (eczeme, malformaţii, traumatisme);

· sarcini cu risc, sau în lună avansată (nu se execută masajul zonelor reflexogene corespnzătoare organelor genitale, deoarece ar putea provoca avortul);

· tumori maligne cu metastaze;

· starea neadecvată a maseurului (oboseală, stare de somnolen?ă, agita?ie);

· pentru persoanele foarte bolnave, vârstnice sau foarte tinere, masajul reflexogen se va executa cu uşoare presiuni;

· afecţiunile acute, cu posibilitate de a fi supuse unei intervenţii chirurgicale (abdomen acut, ocluzie intestinală, apendicită acută, etc).



Ai intrebari? Ia legatura cu noi

captcha

Vrei o programare? Foloseste formularul de mai jos

Loading...